În a treia zi din 2012, încă niţeluş ameţit de binomul băutură-caltaboş, stăteam tolănit pe canapea în faţa altarului timpurilor noi. Singura opţiune: Discovery (pentru că aici are interzis Măruţă). Cu ochiul critic plimbându-se pe subtitrări prind în flagrant un coleg de îndeletnicire care are destulă lene la bagaj încât să nu verifice termenul de „mountie”, traducându-l în grabă cu „pădurar”. Sigur, nu pot cere oricui să ştie ce-i acela un „mountie”, dar cer să aibă măcar intuiţia de a recunoaşte în traducerile lui termenii care nu se potrivesc în context: poliţaiul nostru canadian avea uniformă sclipitoare, insigne, butoni strălucitori, armă la cingătoare şi nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată un pădurar care să arate, măcar de departe, astfel! „Mountie” nu are nici o legătura cu muntele, frăţică, vine de la „mounted”, deci calare.

Ce vreau sa spun: traducătorul trebuie sa dispună, pe de o parte, de o intuiţie sănătoasă şi, pe de altă parte, de curiozitatea şi răbdarea de a se edifica asupra unor termeni necunoscuţi.

Ce-aş vrea să văd păţaniile micului traducător de engleză de la Discovery după ce i-ar spune poliţaiului călare (din categoria mândru cu pieptul bombat) “bă pădurarule!” – cred că şi-ar fi dorit mai degrabă să se fi întâlnit cu ursul (şi ştim cu toţii ce urşi au canadienii)!

Fraţilor, nu care cumva să credeţi că fac aici pe arogantul! Ca traducător şi interpret fac şi eu greşeli cu toptanul, dar le ascund, pentru că mi-e ruşine! Dar le şi combat şi, astfel, trag nădejde ca scurt înainte de a ieşi la pensie să încep să traduc binişor!